Peretu este o localitate în judeţul Teleorman, Muntenia, România. Populaţia sa este de aproximativ 9.000 locuitori, cu o densitate de 119 locuitori pe km².[necesită citare]
Cuprins[ascunde] |
Cadrul geografic
Comuna Peretu este aşezată în nordul Câmpiei Teleorman, pe drumul european E 70 Bucureşti - Craiova - Timişoara, care trece prin doua importante oraşe teleormănene, Alexandria (reşedinţa actuală a judeţului) şi Roşiorii de Vede (important nod de cale ferată, pe terasa de pe partea dreaptă a râului Vedea. Suprafaţa comunei (atât vatra satului cât şi moşia) măsoară 7700 hectare (77 km²). Moşia comunei Peretu face parte din Câmpia Boianului, numită si Câmpia Călmăţuiului, şi împreună cu câmpia Găvanu-Burdea (aflată pe malul stâng al râului Vedea), fac parte din marea Câmpie Română.
Resursele de apa de pe teritoriul judeţului Teleorman sunt modeste sub raport cantitativ şi se găsesc sub forma apelor subterane (ape freatice ce se găsesc la 2,5–3 metri sub pământ şi de adâncime) şi ape de suprafaţă (râul Vedea şi (pârâul) râul Bărâcea sunt apele de suprafaţa care străbat teritoriul localităţii Peretu).
Clima
Teritoriul comunei Peretu se încadrează într-un climat temperat continental specific zonei de câmpie din partea sudica a tării în care este situat. Se afla la interferenţa maselor de aer uscat continental dinspre E şi NE, cu cele de origine tropicală dinspre S şi SV şi cu masele de aer oceanic care, în deplasarea lor spre E, ajung deasupra teritoriului judeţului încă suficient de umede. Verile sunt calde şi secetoase, iar iernile aspre şi geroase, cu zăpadă în cantităţi potrivite, rareori stratul de zăpadă depăşind 50-60 cm. Teritoriul comunei Peretu corespunde în linii mari zonei de vegetaţie de silvostepă, care este un mediu neprielnic pentru vegetaţia arborescentă şi face trecerea de la păduri la pajişti.
Populaţia
Istoria
Odată cu unificarea triburilor geto-dace sub conducerea marelui rege Burebista (30-44 i.e.n.), aceste meleaguri au făcut parte din statul său chiar de la început, mai ales, dacă admitem faptul că centrul politic iniţial al acestuia a fost la cetatea Popeşti (comuna Mihăileşti, jud. Ilfov) de pe Argeş. Pe baza descoperirilor arheologice, dar şi a unor informaţii scrise (Ptolemeu) se poate emite ipoteza ca localitatea geto-dacă ce a existat aici se numea Pirum, care este probabil forma prescurtată a numelui (Statio) Ad Pirum. Pe timpul Daciei romane se găsea aşezarea Pinum, pe malul râului Vedea exact unde se afla astăzi localitatea Peretu. În sec. XVI aşezarea se numea Depusa, şi datorita numelui sau de origini latine se deduce ca exista de mai multe secole cu aceasta denumire. Satul Depusa format la început din oameni liberi a ajuns la sfârşitul secolului XVI-lea, prin cumpărare, în posesia lui Mihai Viteazul, devenind sat domnesc, iar locuitorii săi au fost transformaţi în ţărani şerbi (rumâni). După moartea acestuia, pe timpul lui Radu Mihnea locuitorii satului Depusa (azi Peretu) se răscumpără de rumânie şi devin iarăşi megieşi.
Între anii 1816 - 1864 se face strămutarea satului din deal în vale de către stăpânul moşiei, Costache Belu, pe baza Regulamentului Organic din 1831.
| Război | Participanţi | Morti | Răniţi | Monumente |
|---|---|---|---|---|
| 1877 Războiul ruso-turc | | | | n/a |
| 1916 - 1918 Primul Război Mondial | | | n/a | 1930 - monument în parcul din centru |
| Al Doilea Război Mondial | | | n/a | 2 tabele cu numele lor în Biserica Sf.Nicolae şi Biserica Sf.Gheorghe şi un mic monument la Biserica Sf. Mihail şi Gavril de lângă halta C.F.R. |
Religia
După primul război mondial apare secta adventiştilor, pe lângă religia ortodoxă. În 1930 erau 5737 ortodocşi, 213 adventişti, 11 reformaţi şi 1 romano-catolic (total 5962 locuitori).
Oameni de seamă
- Almăjanu Constantin (1910 - 1943), poet, ziarist, redactor. Debutează în 1933 la "Luceafărul", este redactor la "Renaşterea" (Oradea) şi "Jăratecul" (Bucureşti). În 1939 ia premiul pentru poezie al revistei "România literară". Moare pe Frontul de Est în 1943.
- Dumitru D. Dimăncescu (1896 - ? ), cartograf, politician, publicist. Opera sa: "Monumentae cartographica Moldaviae, Valachiae et Transilvaniae" (San Francisco, 1933 - 1935).
- Rădulescu St. Marin (1892 - 1972), inginer consilier silvic, profesor universitar, topograf, redactor la "Revista Pădurilor".
Bibliografie
- Bâlă Ion, Moraru Ion, "Zile fierbinţi în Teleorman. Culegere de documente. 23 august - 2 septembrie 1944", Bucureşti, 1979
- Bâlă Ion, Moraru Ion, "Culegere de documente şi amintiri privind participarea locuitorilor din judeţul Teleorman la războiul pentru întregirea patriei", Bucureşti, 1982
- Vînătoru P. Mariana, Vînătoru D. Marian "Monografia comunei Peretu, judeţul Teleorman (din neolitic până în anul 1997)", Peretu, 1997
Vezi şi
Legături externe
- Misterul Coifurilor De Aur
- Muzeul Naţional de Istorie a României
- Ion Sălceanu (3 februarie 2009), Pirum - Peretu, o localitate în plin proces de modernizare, Opinia Teleormanului, http://www.opiniateleormanului.ro/tag/peretu/
